BTS si ITU

Informatii despre BTS

Sexul este o parte normala si sanatoasa a vietii noastre, indiferent de orientarea sexuala. Pentru unele persoane, viata sexuala face parte dintr-o relatie de lunga durata, in timp ce pentru altele nu implica neaparat o legatura stabila.

Asociat insa acestui aspect al existentei noastre este si riscul reprezentat de infectiile cu transmitere sexuala (ITS). Cunoscute si sub denumirea de boli venerice, acestea sunt boli infectioase care pot fi transmise sau luate in urma contactului sexual (vaginal, oral sau anal) neprotejat, sau chiar prin contactul pielii sanatoase cu pielea infectata.

Iata cateva caracteristici importante ale bolilor venerice:

se transmit de la o persoana la alta;
sunt transmise sau luate mai ales prin contact sexual dar nu numai. Unele pot fi transmise sau luate prin sange, instrumente medicale nesterilizate, forfecute folosite la manichiura sau pedichiura precum si lamele de ras care nu au fost foarte bine curatate, sau de la mama la fat;

primele semne apar de obicei la nivelul regiunii genitale;

nu dau imunitate, adica poti face de mai multe ori pe parcursul vietii aceeasi boala venerica;


Trebuie deasemenea avut in vedere ca:

  • orice persoana activa sexual, indiferent de orientatre sexuala poate transmite sau lua o boala venerica;
  • unele boli venerice se manifesta vizibil si rapid dupa ce au fost contractate, in timp ce la altele primele semne vizibile apar dupa perioade lungi de timp. Asta inseamna ca o persoana poate avea boala si o poate transmite fara sa stie; 
  • orice contact sexual (vaginal, oral sau anal) neprotejat cu o persoana a carei stare de sanatate nu o cunoastem suficient de bine, inseamna expunerea la un risc foarte mare deoarece orice leziune (bucala, anala, vaginala sau de la nivelul penisului), indiferent de marime favorizeaza transmiterea sau luarea bacterilor sau virusilor; 
  • transmiterea sau luarea unei boli venerice se poate face si dupa un singur contact sexual neprotejat; 
  • se pot transmite sau lua si mai multe boli venerice deodata; 

exista boli venerice mortale (infecta cu HIV) si altele care duc la boli cronice cu risc mare de deces daca nu sunt tratate (hepatita B si C);

bolile venerice duc la scaderea puterii de aparare a organismului. De aceea, o persoana care are o astfel de boala prezinta un risc mai mare de a contracta si alte infectii.

Conform "Studiului de Sanatate a Reproducerii, Romania 1999" efectuat de autoritatile sanitare din Romania impreuna cu Centrul de Control si Preventie a Bolilor (CDC) din Atlanta, SUA, infectiile cu transmitere sexuala cel mai frecvent diagnosticate in randul barbatilor cu varsta cuprinsa intre 15 – 49 de ani si a femeilor cu varsta cuprinsa intre 15 – 44 de ani, sunt:


ITS (boala venerica) Femei (15-44 ani) Barbati (15-49 ani)
Sifilis 10 per 10,000 70 per 10,000
Gonoree 30 per 10,000 510 per 10,000
Trichomonas 400 per 10,000 90 per 10,000
Herpes Genital 20 per 10,000 50 per 10,000
Negi genitali 30 per 10,000 60 per 10,000
HIV, Hepatita B si Hepatita C nu au fost incluse in studiu.



Conform acestor date, numarul de cazuri de sifilis si gonoree in randul barbatilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 49 de ani, este de cel putin 10 ori mai mare in Romania decat estimarile facute de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru zona Europei in care tara noastra este situata.


Dupa cum s-a spus mai sus, uneori bolile venerice nu prezinta simptome (poti sa fi infectat si sa nu stii si, bineinteles sa o transmiti fara sa vrei). Alteori simptomele pot fi similare cu ale altori boli, care nu au transmitere sexuala:

stare de slabiciune
febra
frisoane
diaree
varsaturi
lipsa poftei de mancare


Iata citeva din semnele si simptomele celor mai frecvente ITS. Daca observi aparitia unuia sau mai multora dintre ele trebuie sa te adresezi de urgenta medicului tau de familie sau medicului dermato-venerolog:


Sifilisul primar

Perioada de incubatie (de la momentul producerii infectarii pana la aparitia primelor semne) variaza intre 12 si 90 de zile; in acest timp, desi nu prezinta nici un fel de semn, persoana infectata poate transmite infectia

Leziunea primara, numita si sancru dur, se prezinta sub forma uneia sau mai multor eroziuni rosii, rotunde sau ovalare, superficiale si nedureroase. Netratata leziunea dispare de la sine in 1-6 saptamani. Aceasta nu inseamna vindecare ci, din contra, trecerea bolii intr-o alta faza de evolutie numita sifilis secundar.

Marirea nodulilor (ganglionilor) limfatici de la incheietura coapsei cu corpul (zona inghinala)

Principala cale de transmitere a sifilisului este cea sexuala – 95% din cazuri.

Gonoreea

Perioada de incubatie este cuprinsa intre 1 si 14 zile;
La barbati apare o secretie purulenta, galben-verzuie, abundenta, din canalul penisului;
La femei secretia vaginala este abundenta, vulva si vaginul sunt inflamate si de culoare rosu aprins;
Si la femei si la barbati urinatul este insotit de o puternica usturime si senzatie de arsura;
Transmiterea se face aproape exclusiv pe cale sexuala.

Trichomonas

Incubatia variaza intre 4 si 21 de zile;
La barbati apare o secretie moderata observata cel mai bine dimineata inainte de urinat, in capul penisului, si numita de aceia "picatura matinala", insotita sau nu de mancarime;
La femei apare leucoreea – o secretie alb galbuie cu miros particular, insotita de inflamatia vulvei si vaginului
Cea mai frecventa cale de transmitere este cea sexuala.

Herpesul genital

Perioada de incubatie variaza intre 2 si 20 de zile

La femei se manifesta printr-o inflamatie dureroasa a vulvei sau a vulvei si vaginului. Deasemenea la nivelul vulvei apar grupuri de basici care contin un lichid clar.
La barbati basicile apar cel mai frecvent la nivelul capului penisului.

Vegetatiile venerice (negii venerieni)

La femei, leziunile de forma si marimea unor negi apar la nivelul vulvei de unde se pot intinde pana in zona ano-rectala
La barbati "negii" apar la nivelul capului penisului coborand apoi, de asemenea, spre zona ano-rectala.



Hepatitele virale B si C
Indiferent de modul de transmitere, manifestarile clinice sunt aceleasi:
Stare de oboseala
Lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi
Dureri la nivelul ficatului
Urina este mai colorata
Icter (galbinare)

Infectia cu HIV/SIDA

Boala SIDA (sindromul de imunodeficienta dobandita) este o consecinta a infectiei cu virusul HIV (virusul imunodeficientei umane).
Transmiterea virusului HIV se face pe trei cai: calea sexuala, sange infectat, de la mama infectata la fat.

Cele mai mari cantitati de virus sunt continute de sange, sperma si secretia vaginala.

Cea mai frecventa cale de transmisie este prin contact sexual (vaginal, anal si, in mai mica masura, oral)

Manifestarile clinice sun aceleasi la femei si barbati. Prima manifestare apare in primele 2 – 8 saptamani de la contactul infectant si este asemanatoare cu o gripa: temperatura usor crescuta, dureri musculare si articulate, oboseala. Aceste manifestari dispar in cateva saptamani. Urmeaza apoi o faza fara simptome, in care se produce cresterea numarului de virusi in organism. SIDA este faza grava a infectiei cu HIV, faza in care la persoanele infectate apar boli grave (pneumonii, diaree care se trateaza foarte greu si de lunga durata, afectiuni ale pielii) datorita scaderii puterii de aparare a organismului.



Tratamentul bolilor venerice

Tratamentul unei astfel de infectii nu poate fi prescris decat de medicul dermato-venerolog pe baza rezultatelor analizelor (testelor).
Orice tratament facut "dupa ureche" sau la recomandarea "prietenilor", are de cele mai multe ori urmari neplacute.

Foarte Important

Este recomandat ca la cea mai mica banuiala de a fi luat o boala venerica sa ne prezentam la medicul de familie sau la medicul dermato-venerolog. Vom fi indrumati catre un centru de testare si in functie de rezultatul testului se va prescrie tratamentul potrivit. Cu cat tratamentul este inceput mai repede cu atat este mai eficient.
De asemenea nu trebuie uitat faptul ca singura metoda contraceptiva care protejeaza si impotriva marii majoritati a infectiior cu transmitere sexuala este prezervativul.
sursa:http://sanatate.ele.ro/Informatii-despre-BTS_--a5592.html
=======================================================================


5 lucruri de stiut despre BTS

Bolile cu transmitere sexuala constituie subiectul unor discutii ample, intotdeauna de actualitate. Nu uita de protectie!

Ce sunt bolile cu transmitere sexuala?

BTS sunt transmisibile intre partenerii activi sexual, prin contact intim direct: penetrare vaginala, sex oral si sex anal. Cateva dintre aceste boli pot fi transmise si prin schimbul de fluide intre parteneri sau ca urmare a interactiunii cu rani deschise. Este cazul sexului oral, cand unul dintre parteneri prezinta mici leziuni la nivelul cavitatii bucale. Exista si posibilitatea transmiterii unor virusuri pe cale nonsexuala: se intampla in cazul unei femei gravide, care transmite fatului anumite boli fie in timpul sarcinii, fie la nastere. Abuzul de droguri injectabile este de asemenea o cale favorabila pentru infectarea cu BTS, in aceasta situatie metodele de tratament fiind variabile, de la caz la caz.

 Care este diferenta intre BTS si infectiile sexuale?

O persoana infectata cu anumite virusuri transmisibile pe cale sexuala nu resimte intotdeauna simptomele acestora, bacteriile usoare fiind mult mai receptive la tratamente. Un exemplu de infectie este herpesul genital. Insa orice boala, asa cum este SIDA, inseamna orice conditie anormala la nivel psihic sau fizic, care creeaza disconfort si se manifesta vizibil in cazul persoanei afectate. BTS acopera deci o gama mult mai variata de virusuri spre deosebire de categoria infectiilor transmisibile sexual. Partea mai putin placuta este ca de multe ori oamenii depisteaza destul de rar prezenta unor infectii, inainte ca acestea se se transforme in boli propriu-zise.

De ce este dificil sa depistezi BTS?

Pentru ca majoritatea oamenilor nu au simptome imediat dupa infectarea cu anumite virusuri. Pe de alta parte, daca apar simptome, se intampla adesea ca diagnosticul sa fie interpretat gresit. E valabil mai mult in cazul femeilor decat al barbatilor.



Care sunt cele mai cunoscute simptome in cazul barbatilor?

Simptome la nivelul aparatului genital: dureri in momentul urinarii, prezenta unui lichid cu aspect neplacut, iritatii ale penisului, dureri ale testiculelor etc.

Alte simptome: umflarea canalului inghinal, ingalbenirea usoara a pielii si a globilor oculari, senzatia de uscare a gurii, artrita, iritatii pe piele etc.

BTS pot fi contactate prin masturbare reciproca?

Da. Exemple: scabie, vaginoza bacteriana, herpes genital, papiloma virus.

Singura metoda 100% eficienta impotriva BTS este abstinenta sexuala. Dar, pentru ca aceasta nu este o solutie functionala pe termen lung, cel ami bine este sa fii atent la mijloacele de protectie pe care le folositi, tu si partenera ta, la fiecare contact sexual. Sa fim realisti - odata cu inceperea vietii sexuale nu ai garantie deplina in privinta protectiei, insa precautia te poate scoate din majoritatea incurcaturilor. Un prezervativ este intotdeauna binevenit, simplu de folosit si eficient, singura metoda contraceptiva care te poate proteja si impotriva BTS.
sursa: http://www.yuppy.ro
=======================================================================
 BTS provocate de bacterii  
Gonoreea 

Ce este? Gonoreea este o infectie bacteriana grava. Barbatii pot avea arsuri cand urineaza si o secretie din penis. Femeile pot avea secretii si iritatii vaginale, sau dureri cand urineaza. Majoritatea femeilor si unii barbati nu vor avea semne timpurii ale bolii.

Cum se transmite? 
Prin contact direct a zonei genitale, anale sau orale cu o persoana infectata.

Care sunt consecintele?
La femei gonoreea poate provoca infectare uterului si boli inflamatorii pelviene. Poate duce la pierderea fertilitatii sau la sarcini ectopice. La barbati gonoreea poate duce la pierderea fertilitatii si ingreunarea eliminarii urinei. Mai poate produce infectii ale ochilor si artrite dar cu tratamente din timp acestea pot fi evitate.


Cum se depisteaza?
Diagnosticarea poate fi facuta prin examinarea secretiilor la microscop.

Cum se trateaza?
Cu antibiotice orale sau injectabile. Trebuie urmat tratamentul prescris pana la capat pentru ca semnele boli pot disparea dupa cateva zile, dar bacteria a ramas. Nu consuma alcool in timpul tratamentului.

Tratamentul functioneaza? 
De obicei da. Se fac teste suplimentare dupa 4-7 zile de la terminarea tratamentului. Unele tipuri de gonoreea sunt greu de tratat de aceea teste repetate sunt necesare in aceste cazuri. Pot sa-i infectez si pe altii?

Da. Poti transmite boala mai departe partenerului sau partenerilor din momentul in care ai fost infectat. Trebuie sa fie anuntati toti partenerii pe care i-ai avut in ultimele 1-3 luni. O femeie insarcinata poate transmite gonoreea si copilului la nastere cauzandu-i acestuia grave infectii ale ochilor.

Cand imi pot relua activitatea sexuala?
Dupa ce tu si partenerul(ii) ati terminat tratamentul si aveti cofirmarea reusitei tratamentului din partea medicului.

De retinut:


- urmeaza tratamentul intocmai;
- evita alcoolul in timpul tratamentului;
- testele ulterioare sunt importante;
- partenerii din ultimile 1-3 luni trebuie anuntati si ar trebui consultati si tratati daca este cazul;
- foloseste prezervativul pentru a micsora riscul infectarii;


Sifilis

Ce este?

Sifilisul este o boala grava datorata unei bacterii. Se raspandeste prin contact genital, anal sau oral cu o persoana infectata. Primul semn al acesti boli este o ulceratie nedureroasa in locul prin care germenul a intrat in organism. A doua faza apare peste mai multe saptamani si consta in aparitia unor puncte rosi pe tot corpul. Sifilisul afecteaza intregul corp.

Cum se transmite?

Se transmite prin contact direct, de obicei contact sexual, cu ulceratiile, punctele rosi sau fluidele (saliva, sperma, sangele, secretiile vaginale) persoanei infectate.

Care sunt consecintele?

Simptomele sifilisului dispar in 6 luni chiar daca bolnavul nu se trateaza, dar germenii sunt in continuare in corp raspandindu-se. Ani mai tarziu sifilisul intra in a treia faza. Aceasta poate provoca boli de inima, distrugeri ale creierului sau decesul. Tratamentul din timp poate preveni aceste boli. Cei care au ulceratii genitale pot contracta mult mai usor virusul HIV. Daca exista si o infectare cu HIV in acelasi timp a treia faza a sifilisului poate aparea mult mai devreme si poate fi mult mai grava.


Cum se depisteaza?

Fluide extrase din ulceratii se examineaza la miroscop. Se mai efectueaza si analize ale sangelui.

Cum se trateaza?

Cu antibiotice, de obicei penicilina. Daca are loc un tratament cu penicilina, se administreaza una sau mai multe injectii saptamanal. Este foarte important ca injectia sa fie facuta in fiecare saptamana.

Tratamentul functioneaza?

In general da. Pentru a fi siguri ca nu mai sunteti infectati medicul trebuie sa va mai faca cateva analize in urmatorii 2 ani.

Pot sa-i infectez si pe altii?



Da, in special partenerul sau partenerii de sex. Poti infecta alte persoane in primii 2 ani dupa ce are loc infectarea. Multe persoane care au sifilis nu observa ca au vreo problema. Deci anunta toate persoanele cu care ai avut un contact sexual in ultimi 2 ani. Acestia pot avea boala fara sa stie. Femeile insarcinate care au sifilis pot transmite boala si fatului afectand nasterea acestuia. De obicei femeilor insarcinate le sunt facute analize pentru sifilis la prima vizita la medic.

Cand imi pot relua activitatea sexuala?

Cand tu si partenerul (partenerii) ati terminat tratamentul si medicul va spune ca nu mai puteti infecta alta persoana.

De retinut:



- Urmati tratamentul prescris intocmai;
- Evitati alcoolul in timpul tratamentului cu antibiotice. De asemeni evitati laptele si produsele lactate cand urmati un tratamen cu tetraciclina;
- Reveniti pentru analize de cate ori va cere medicul;
- Anuntati-va toti partenerii cu care a-ti avut contact sexual in urma cu 2 ani;
- Pe viitor folositi prezervativul pentru a micsora riscul infectarii.

Chlamydia

Ce este? Chlamydia este o infectie grava care afecteaza mai ales femeile. Aceasta produce secreti vaginale mai abundente sau dureri la urinare. Majoritatea femeilor si unii barbati nu au nici un semn de boala. Daca apar simptome, acestea apar de obicei dupa 1-6 luni de la contactul sexual.


Cum se transmite?

Prin contact direct, de obicei sexual, cu o persoana infectata.

Care sunt consecintele?

La femei Chlamydia poate determina infectarea grava a uterului si a tuburilor falopiene. Poate conduce la sterilitate si sarcini ectopice. Tratamentele pot evita aceste consecinte ale bolii. O femeie bolnava poate transmite boala copilului iar barbatul poate contracta o infectie a sistemului urinar.

Cum se depisteaza? Chlamydia se poate diagnostica analizand secretiile cervixului la femeie si ale deschiderii penisului la barbat. Este mai usor de diagnosticat boala la femei. Barbatii pot avea false rezultatele ale testelor pentru ca este mai greu de obtinut o proba buna pentru teste.

Cum se trateaza?



Cu antibiotice, de obicei tetraciclina. Penicilina nu se foloseste in tratamentul Chlamydiei. Este important se se urmeze tratamentul intocmai. Boala poate sa nu se vindece pana la luarea tuturor pastilelor. Nu consuma alcool in timpul tratamentului.

Tratamentul functioneaza?

De obicei da. Pentru a fi siguri, medicul va poate efectua noi teste dupa o luna de la terminarea tratamentului.

Pot sa-i infectez si pe altii?

Da. Poti sa-ti inbolnavesti partenerul din primul moment in care ai contractat boala. Majoritatea femeilor si unii barbati nu au semne timpurii ale bolii. Deci este greu de stiut daca ai imbolnavit si alte persoane. O femeie insarcinata poate transmite boala copilului la nastere. Aceasta are consecinte grave asupra nou-nascutului putand provoca infectii ale ochilor si plamanilor. Este important sa anunti toate persoanele cu care ai avut un contact sexual in urma cu 1-3 luni pentru ca pot avea si acestia boala fara sa stie. Au nevoie si ei de tratament.

Cand imi pot relua activitatea sexuala?

Dupa ce tu si partenerul tau ati terminat tratamentul, si medicul a confirmat reusita acestuia.

Uretrita negonococica Ce este?

Se refera la o infectare a uretrei provocata de niste agenti diferiti de cei de la gonoree. Aceasta infectare este provocata de cele mai multe ori de microbul chlamydia.

Cine se poate imbolnavi?

Este mai des intalnita la barbatii pentru ca uretra femeii este rar infectata in timpul actului sexual aceasta boala fiind una cu transmitere sexuala. Barbatii cu varste cuprinse intre 15 si 30 de ani care au mai multe partenere sunt mai expusi riscului contractarii bolii.

Cum se transmite?

De cele mai multe ori, cand se transmite, boala apare datorita contactului direct dintre penis si vagin sau anus.

Care sunt simptomele?

Simptomele asociate acestei boli implica arsuri si usturimi in timpul urinarii si uneori o usora (de obicei curata) scurgere (picurare) din uretra. De obicei simptomele apar in 1-5 saptamani da la infectare, iar unii oameni nu prezinta niciodata simptome evidente.

Pot sa-i infectez si pe altii?


O persoana poate raspandi boala din momentul infectarii si pana la vindecare. Dupa vindecare boala se poate contracta din nou.

Cum se trateaza?

Uretrita negonococica se trateaza cu antibiotice in special cu tetraciclina.

Care sunt consecintele?

Daca nu este tratata uretrita negonococica poate provoca umflarea testiculelor si infectarea prostatei.

De retinut:


- un numar cat mai mic de parteneri;
- folosirea prezervativului;

- spalarea organelor genitale dupa un contact sexual.

BTS provocate de protozoare Trichomonas

Ce este?

Trichomonas este o infectie obisnuita a vaginului. Unele femei pot observa o crestere a secretiilor vaginale care poate mirosi urat si care pot avea o culoare alb-galbuie sau verzui-galbena. Multe femei nu au nici un semn al bolii. Barbatii pot lua si ei boala si pot servi si ca purtatori.
Cum se transmite? Prin contact direct cu o persoana infectata. Dar microbul poate trai si pe obiectele ude (prosoape, rufe, capace de toaleta, dusuri, saune) mai multe ore.

Care sunt consecintele?
Trichomonas este rar periculoasa dar poate fi neplacuta pentru ca produce secretii vaginale usturimi si dureri la urinare. Barbatii deseori nu prezinta semne ale imbolnavirii. Putini pot simti arsuri cand urineaza sau dupa contactul sexual.

Cum se depisteaza?
La microscop, trichomonas se poate vedea cum se misca in secretiile colectate din vagin sau uretra.

Cum se trateaza?
De obicei cu un medicament numit metronidazol. Se gaseste sub forma de pastile, supozitoare sau creme (alifii) vaginale. Acest medicament nu poate fi luat de femeile insarcinate in primele luni sau care alapteaza. Asa ca spuneti-i medicului daca credeti ca sunteti insarcinata. Tratamenul trebuie terminat si nu se consuma alcool in aceasta perioada. Alcoolul reactioneaza cu metronidazolul si va poate face foarte rau. Metronidazolul poate provoca greturi (ameteli) de acea se recomanda luarea acestora la masa. Purtati lenjerie din bumbac si imbracaminte lejera astfel mentinandu-se zona uscata si se grabeste vindecarea. Se folosesc compresele reci pentru calmarea mancarimilor.

Tratamentul functioneaza?
De obicei, da. Partenerul trebuie de asemenea sa urmeze tratamentul pentru a evita sa te infectezi din nou.

Pot sa-i infectez si pe altii?
Da, dar de obicei doar partenerul tau se poate imbolnavi. Barbatii, de obicei, nu prezinta semne ale bolii, dar pot transmite mai departe boala si te poti infecta din nou.

Cand imi pot relua activitatea sexuala?
Dupa ce semnele dispar si tratamentul tau si al partenerului s-a terminat.


BTS provocate de paraziti externi
Infestarile (paduchii lati si scabia)

Ce sunt?

Paduchii lati sunt inruditi cu paduchii din cap si cei de corp dar acestia se gasesc in parul pubian. Uneori acestia ajung si in barba, mustata sau gene si se hranesc cu sange. Sunt mici, dar usor de observat. Scabia este cauzata de capusele care intra sub piele, pentru a depune ouale, de obicei intre degete, in jurul organelor genitale, la incheieturi, pe sezut.


Cum se transmit?

Prin contact direct, de obicei sexual, cu o persoana infestata, dar si prin apropierea fizica de acea persoana (impartirea aceleiasi pat). Uneori te poti infesta prin intermediul prosoapelor sau hainelor persoanei respective existand sanse de 95% sa se intample acest lucru.

Care sunt consecintele?

Primul semn al paduchilor lati il constituie mancarimile puternice din zona genitala sau anala. Poti observa paduchii sau ouale; ranile provoacte de capuse produc de asemenea mancarimi, de obicei mai puternice noaptea. Scarpinatul poate agrava situatia pentru ca poate conduce la infectari grave si cu alti microbi.

Cum se trateaza? Pentru aceasta boala nu este nevoie de o reteta medicala iar tratamentul se gaseste in farmacii. Unele tratamente nu sunt indicate pentru minori, pentru femei insarcinate sau care alapteaza. Nu te trata de scabia acasa decat daca doctorul confirma infestarea. In acest caz curata foarte bine imbracamintea, o metoda fiind expunerea acestora la temperaturi sub 0 grade timp de 24 de ore. Spala foarte bine si asternuturile in care ai dormit in urma cu 24 de ore inainte de tratament. Farmacistul iti poate indica un spray pentru dezinfectarea imbracamintii, asternuturilor, mobilei, si altor lucruri din casa infestate cu paduchi lati sau scabia.

Tratamentul funtioneaza?

De obicei da. Uneori infestarea nu dispare si este nevoie sa reiei tratamentul. Daca nici de data aceasta nu functioneaza trebuie sa consulti un medic. Mancarimile, de cele mai multe ori, continua si dupa ce te vindeci.

Pot sa-i infectez si pe altii?

Da, si nu numai pe partenerul tau. Intraga familie si toti cei cu care ai avut contact, nu neapart sexual, pot fi infestati si ar trebui sa se consulte.

Cand imi pot relua activitatea sexuala?

Cand nu mai sunt semne de infestare (mancarimi, rani de la capuse, oua, paduchi lati), partenerul tau si cei apropiati s-au tratat si ei si toate asternuturile si imbracamintea au fost curatate.

Parazitii intestinali

Cum se transmit?

Acesti paraziti sunt luati prin contactul gurii cu anusul sau cu degetele care au fost inainte in anus.

Care sunt consecintele?

Acesti paraziti intestinali pot cauza simptome neplacute cum ar fi: scaune foarte urat mirositoare si posibil cu sange, diaree, crampe abdominale, gaze, febra, frisoane, pierderea poftei de mancare si ameteli.

Cum se depisteaza?


Se analizeaza probe de fecalele in laborator.

Cum se trateaza?

Cu medicamente prescrise de medic dupa ce au fost analizate probele de fecale. Se pot lua in paralel medicamente de alinare a simptomelor diareei.

Pot sa-i infectez si pe altii?

Daca nu esti atent poti transmite boala si altor persoane. Trecerea parazitilor la o alta persoana poate fi impiedicata prin spalarea atenta a mainilor dupa ce mergeti la w.c. si curatarea zonei anusului dupa contactul sexual.

Cand imi pot relua activitatea sexuala?

In timpul tratamentului pot avea loc activitati sexuale dar daca acestea implica si contact sexual anal sau analingus atunci se cere o atentie sporita.

De retinut:

- spalati-va pe maini dupa ce mergeti la baie si curatati zona anusului dupa un contact sexual; folositi o bariera de latex daca are loc anallingus;
- urmati tratamentul intocmai;
- vizitati medicul si dupa terminarea tratamentului pentru test suplimentare
Dr. Zodrak
 ======================================================================

 Infecţia de tract urinar ( ITU )


Infecţia de tract urinar (ITU) este cea mai frecventă afecţiune (pe care o întâlnesc zilnic pe secţia de Nefrologie Pediatrică) şi una din cele mai frecvente localizări a infecţiei bacteriene la copil. 3% dintre fete si 1% dintre băieţi au cel puţin o ITU până la vârsta de 11 ani.
Un copil care se prezintă la camera de gardă cu febră persistentă, fără alte semne de infecţie (respiratorie sau digestivă), va avea nevoie sa fie investigat pentru o ITU (20% din afecţiunile febrile la fetiţe sunt ITU).

Care sunt simptomele ITU?
ITU poate sa fie joasă (uretră şi vezica urinară) sau înaltă (afecteaza rinichiul).
Pielonefrita (infecţie înaltă) are următoarele simptome: febră, frison, dureri abdominale şi/sau lombare, vărsături; sugarul cu pielonefrita are aspect “grav bolnav” şi refuză alimentaţia.
ITU joasă are simptomatologie caracteristică: disurie (eliminarea dificilă a urinii însoţită sau nu de dureri), polakiurie (urinează puţin şi des), enurezis diurn şi/sau nocturn (face pipi în pat).

De ce apare ITU?
ITU este cauzată de o varietate de bacterii, care provin cel mai frecvent din flora fecală, pe cale ascendentă, de la uretră spre vezica urinară şi rinichi. Deci atenţie în primul rând la igiena copilului. Un factor important este constipaţia, care trebuie combătuta în primul rând prin măsuri dietetice.
Un alt factor favorizant al ITU este tratamentul agresiv şi inadecvat cu antibiotice pentru orice “răceala”. Explicaţia este urmatoarea: regiunea periuretrala este colonizată în mod normal de o serie de bacterii (o flora specifică zonei, care are rol protector); prin administrarea antibioticelor această floră va suferi un dezechilibru, astfel unele bacterii pot deveni patogene şi pot cauza ITU.
Un alt factor protector împotriva infecţiei vezicii urinare este reprezentat de un obicei micţional corect şi complet. Astfel o micţiune incorectă-fie o afecţiune care interferă cu ingestia de lichide, fie o afecţiune a vezicii urinare-poate duce la ITU.
De departe cea mai de temut cauză a ITU este o anomalie genito-urinară (reflux vezico-ureteral, valva de uretră posterioara, stenoze ureterale sau uretrale).

Ce vom face noi când întalnim un copil cu suspiciune de ITU?
Vom lua o probă de sânge, o probă de urină (pentru efectuarea unei uroculturi) şi vom investiga imagistic aparatul reno-urinar.
Pe hemoleucograma vom urmări numarul de leucocite- un număr crescut indica o infecţie, oriunde în organism, dar un numar normal nu exclude o ITU.
Urocultura va preciza exact ce germene a provocat ITU (E.coli-cel mai frecvent, sau altii: Proteus, Klebsiella, Enterococcus Sp.). Apoi se va testa sensibilitatea germenelui la antibiotice prin efectuarea antibiogramei. Conform acesteia vom alege antibioticul cel mai potrivit pentru tratamentul ITU.
ATENTIE: urocultura va fi sterila într-o ITU daca aţi administrat copilului antibiotice înainte de prelevarea unei mostre de urină. Deci daca suspicionaţi ITU, pentru a afla agentul etiologic si pentru un tratament ţintit, cereţi întâi o urocultură şi apoi, dacă medicul va prescrie, administraţi antibioticul. După rezultatul uroculturii, antibioticul poate fi schimbat cu cel care este mai potrivit pentru germenele incrimitat.
Investigaţiile imagistice vor fi efectuate pentru demonstrarea unei anomalii genito-urinare care predispune copilul dumneavoastra la infecţie (dacă aceasta există). În cazul demonstrării unui substrat malformativ, investigaţiile şi tratamentul se vor focaliza pe acesta.

Probleme legate de ITU: enurezisul diurn/nocturn (copilul face pipi în pat dupa vârsta de 5-6 ani), întarzierea/eşecul creşterii (copilul este mic/slab faţă de ceilalţi copii de vîrsta lui), infecţii sintemice (septicemia), nefropatia de reflux (urina are un parcurs invers din vezica spre rinichi, ducând la leziuni ireversibile), pielonefrita cronică, hipertensiunea arterială, boala renlă cronică terminală.
sursa: http://drmirabela.blogspot.com/2010/03/infectia-de-tract-urinar-itu.html, Publicat de Dr. Maria Gica


Afecţiuni ale aparatului urinar


Nefroblastomul
Nefroblastomul (Tumora Wilms) reprezintă cancer al rinichiului, care apare cel mai frecvent la copilul mic, între 2-5 ani, tumora putând apărea la orice vârstă. S-au descris şi câteva cazuri cu transmitere genetică, autozomal dominantă, care apare la vârstă mică, bilateral, iar mutaţia apare la nivelul braţelor lungi ale cromozomilor 17 şi 19. La cazurile sporadice mutaţia apare pe braţul scurt al cromozomului 11 la nivelul genei WT1.

Unele sindroame genetice predispun la apariţia tumorii Wilms, printre care amintim: Sindromul WAGR (tumoră Wilms, aniridia-absenţa irisului, anomalii genitourinare, retard mental), Sindromul Denys Drash( pseudohermafroditism bărbătesc, insuficienţă renală cronică precoce), Sindromul Beckwith-Wiedermann (hipoglicemie neonatală, macrosomie, hemihipertrofie, macroglosie, visceromegalie), Sindromul Pearlman (macrosomie, facies dismorfic, hamartoame renale, anomalii genitourinare), sindrom Sotos, neurofibromatoză, Boala von Willebrand.
Clinic, părinţii se prezintă pentru masă abdominală, pe care o descoperă cel mai frecvent la băiţă, masă abdominală, care în general nu depăşeste linia mediană, dureri abdominale şi vărsături, hematurie (sânge în urină) macroscopică sau microscopică, hipertensiune arterială.
Diagnosticul de certitudine se pune pe examinarea ţesutului excizat la microscop, dar pentru orientarea diagnosticului ajută imagistica ( CT, IRM, ecografia abdominală), markeri tumorali, plus analizele care evaluează funcţia hepatică, renală.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu neuroblastomul, hepatoblastom, hepatom, limfom Non Hodgkin, teratom, rabdomiosarcom.
De reţinut că nefroblastomul invadează vena cavă inferioară şi vena renală (se face chimioterapie preoperatorie) şi poate să apară bilateral.
Tratamentul de elecţie este excizia chirurgicală, iar prognosticul este în funcţie de stadiul tumorii şi aspectul histopatologic.
Metastazează cel mai frecvent în ficat, plămân şi os.


Sindromul Hemolitic-Uremic (Sindromul Gasser)

 Este cea mai frecventă cauză de insuficienţă renală acută la copii. Apare în general după infecţia digestivă (scaune diareice, cel mai frecvent cu sânge ) cu Escherichia coli (E. Coli) enterohemoragic, subtipul O157:H7, cu un vârf al incidenţei vara şi toamna devreme. Vacile sunt purtătoare ale acestei bacterii, deci consumul de carne de vită infectată, nepreparată bine, hamburgeri, consumul de apă şi alimente impurificate cu fecale de vită pot determina apariţia bolii. Apare cel mai frecvent în colectivităţi. Dacă se suspectează infecţia cu acest gen E. Coli tratamentul antibiotic nu trebuie administrat, deoarece creşte riscul dezvoltării sindromului hemolitic uremic. Toate aceste afirmaţii trebuie judecate în context clinic de către medicul pediatru sau infecţionist, pentru că sunt copii care au şi alte manifestări de boală şi necesită tratament antibiotic, deorece riscurile infecţiei sunt mai mari. Alţi agenţi bacterieni care pot determina acest sindrom sunt: Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni, Yersinia eneterocolitica. Sindromul poate apărea şi independent de boala diareică, idiopatic, ca urmare a unor infecţii virale, după unele medicamente (de ex: citostatice, contraceptive orale), cancere, transplanturi de maduvă osoasă, lupus eritematos sistemic, hipertensiune malignă şi nu în ultimul rând după infecţia cu streptococcus pneumoniae (frecvent pneumonia care trebuie tratate prompt cu antibiotice).
Debutul este la 3-14 zile după o boală diareică acută, cu paloare, iritabilitate,dureri abdominale, stare de rău general, hematurie (sânge în urină), oligoanurie(urini rare şi în cantitate mică) la care se pot asocia edeme, hipertensiune arterială, peteşii (pete mici violacee pe suprafaţa pielii, datorită afectării coagulării sângelui), echimoze (vânătăi) la locul de injecţii intramusculară.
Tratamentul constă în reechilibrare hiro-electrolitică, cu monitorizare atentă a electroliţilor, folosirea diureticelor, controlul hipertensiunii arteriale, regimul dietetic,transfuzie de masă eritrocitară în cazul anemiei severe, iar dacă sub aceste măsuri starea nu se ameliorează este indicată dializa, care epurează organismul până când rinichiul se vindecă de la sine.
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, dar este încă prezentă, proximativ 5%, în tările dezvoltate, peste 75% în tările slab dezvoltate. Marea majoritate a copiilor se vindecă fără sechele, alţii rămân cu anomalii renale care duc încet la insuficienţă renală cronică, mai ales în cazurile în care nu este dovedită componenta diareică ce precede afecţiunea.
Oricât de dramatic ar părea tabloul unei infecţii digestive bacteriene, majoritatea se vindecă de la sine fără nici un fel de tratament specific, doar cu o rehidratare corectă, care scade riscul de apariţie a acestui sindrom. Deci sărurile de rehidratare nu sunt ceaiuri, cum mi-a zis o mămică la Camera de Gardă, iar în cazul scaunelor cu sânge este necesară internarea, efectuarea de investigaţii şi rehidratarea corectă. De menţionat ca sindromul hemolitic uremic apare la aproximativ 5-7% dintre copii care prezintă infecţia cu E Coli enterohemoragic O157:H7, nu e atât de frecvent, dar constituie o urgenţă pediatrică şi mortalitatea este o realitate, uneori în ciuda tratamentului adecvat.











Comentarii

Postări populare